Colegiul Medicilor din Romania, filiala Cluj a raspuns solicitarii mele pentru ca era obligat sa o faca. Raspunsul este insa unul de forma, fara continut, fara interes real pentru ceea ce semnaleaza petitia (vedeti mai jos poza cu raspunsul complet). De aceea am si pus ghilimele. Pe scurt, simplu formulat si dand la o parte limbajul de lemn specific domeniului juridic, Colegiul Medicilor filiala Cluj mi-a raspuns ca medicii sunt profesie independenta, fac ce vor si decid de la caz la caz. Raspuns care m-a infuriat de-a dreptul.
Si eu, ca psiholog, sunt profesie independenta, dar asta nu inseamna ca fac ce vreau si nu raspund nimanui. Iar ca psiholog inteleg "mai mult decat perfect" si indraznesc sa spun mai bine decat medicii cat e de important sa iei in calcul particularitatile fiecarui caz si sa oferi solutii adaptate. Inteleg foarte bine ca nu e matematica si nu se pot oferi solutii general valabile. Dar chiar si in psihologie unde factorul subiectiv e mult mai variabil, unde e greu sa masori multi indicatori (mult mai greu e sa apreciezi o emotie ca sa vezi cum evolueaza depresia pacientului, decat sa faci o analiza de sange si sa vezi numarul leucocitelor ca sa stii cum evolueaza infectia pacientului tau) exista protocoale!
Ce e acela un protocol? Un ghid, un sistem de reguli, de repere care precizeaza cam ce pasi trebuie urmati intr-o anumita situatie. SIgur ca acest protocol se adapteaza de la caz la caz, dar in limitele respectarii lui. Petitia aceasta a pornit de la faptul ca mi s-a comunicat verbal mie si altor parinti din Romania ca intr-o anumita unitate medicala exista un "protocol" (in cazul meu acestea au fost exact cuvintele asistentilor medicali si medicilor de la UPU) sau un "regulament intern" care interzice prezenta parintilor in camera de tratament in timpul aplicarii tratamentelor. Ceea ce e absurd si contrar cu protocoalele internationale care recomanda prezenta parintilor. Iar aceasta recomandare se bazeaza pe studii stiintifice care au aratat beneficii in plan psihologic si pentru buna desfasurare a tratamentului medical pentru persoanele (copii si adulti) care au alaturi apartinatori pe parcursul desfasurarii tratamentelor. Pentru ca in strainatate se practica medicina bazate pe dovezi (adica pe informatii obtinute din studii stiintifice). Raspunsul Colegiului Medicilor din Romania, filiala Cluj pare sa sugereze ca pe la noi se practica medicina bazata pe "evaluam noi fiecare caz in parte si decidem". Ok, ok...dar putem afla si noi, umilii pacienti, cateva linii generale pe baza carora decideti sa permiteti unui parinte sa fie prezent si sa scoateti afara un alt parinte? Sau nu ne puteti dezvalui secretele profesionale ale acestei decizii?
Acesta nu este un raspuns draga filiala Cluj a Colegiului Medicilor, este o formalitate pe care ati indeplinit-o. In cel mai scurt timp, depun e noua solicitare. Si voi depune atatea solicitari cate va fi nevoie pana voi obtine un raspuns real! Un raspuns pe fond, nu un raspuns de forma. Chiar daca asta inseamna ca voi proceda ca acum, in zi libera, sambata, cand imi aud copilul de aproape 2 ani plangand dupa mine in timp ce e grijit de bunica care ii explica ca mama are de lucru. Si credeti-ma ca acel plans imi da forta si puterea sa insist!