Am adunat si povesti fericite de la parinti fericiti care au trecut cu copilul pe la camera de urgenta fara ca asta sa fie o tragedie. Parinti care au fost lasati langa copiii lor, parinti care au putut sa ii tina in brate si sa ii linisteasca. De ce? Ca sa vedem ca se poate si asa, ca exista medici si asistente care inteleg ca parintele poate fi de ajutor. Ca sa intelegem cu totii ca ideea petitiei nu e de a ataca medicii sau asistentele, ci de a-i ajuta sa ne ajute copiii sa fie sanatosi…din toate punctele de vedere. Noi, parintii, vrem sa fim de ajutor cand copilul nostru e la spital. Si putem face mult mai mult decat sa stam afara pe coridor (puteti citi aici un articol despre ce pot face parintii pentru a-si ajuta copiii in timpul procedurilor medicale si aici un articol despre cum ii putem pregati pe copii atunci cand stim din timp ca urmeaza o procedura medicala dureroasa).
“Am semnat si eu petitia initiata de dvs., ingrozita fiind de povestile celorlalte mamici depre experientele lor de la urgente.
Nu mi-am imaginat ca peste cateva zile voi ajunge si eu cu fetita de 2 ani si 10 luni la urgente pediatrie la un spital mic de provincie din vestul tarii ( plecati fiind la bunici in weekend). Ne-am prezentat la spital la prima data la orele 20,30 cu dureri de burtica si varsaturi. Am primit tratament, cu mentiunea sa revenim daca nu se amelioreaza starea copilului. La orele 22,30 ne-am prezentat iar la urgenta, cu starea copilului agravata. Am stiut ca urmeaza branula, perfuzii, scos sange, spitalizare etc.Nu cunosc procedurile medicale standard in asemenea situatii, dar cand am ajuns, am fost preluati de o asistenta, a venit imediat medicul de garda, care consultat copilul iar si a stabilit tratamentul. Am fost invitata sa iau fetita in brate, sa ma asez pe scaun cu ea pentru a i se pune branula. Asistenta a inceput o poveste pentru fetita cu fluturasul pe care o sa i-l puna pe manuta cat timp a cautat locul potrivit pentru branula. I-a explicat ca o sa urmeze o intepatura mica, timp in care eu i-am atras atentia spre un televizor unde rulau desene animate. Si pentru ca a inceput sa planga putin, asistenta mi-a lipit si mie de mana o branula, sa vada copilul ca si mami are fluturas. Sangele pentru analize a fost recoltat imediat prin branula. Imi dau seama ca este vorba de o sectie mica de pediatrie din provincie, nu de un spital mare unde asistentele nu au timp sa spuna povesti, dar am fost impresionata cum au reusit asistentele sa faca aceasta procedura sa para foarte usoara si rapida.Va trimit aceste randuri, chiar daca povestea noastra nu este una de groaza, doar pentru a sublinia ca sustinerile dumneavoastra sunt cele corecte si ca sunt si cadre medicale care vi le impartasesc.”
“Azi am fost cu copilul la recoltare de sange. I s-a luat sange de 2 ori: o data din vena, o data din deget. Mi s-a permis sa fiu in permanenta langa el. I-a fost teama, ii povestisem ce si cum se va intampla. Era insa pregatit! A stat intins pe pat, fara sa il tina nimeni!!! Eu eram la capatul patului, doamna asistenta ii explica cum pune fluturasul si cum umple vacuetele cu "benzina".
La un moment dat m-a intrebat: "Mami, cand se termina?" Fara lacrimi (putine dupa ce se terminase totul, pentru ca l-a durut degetul dupa recoltarea, pentru ASTRUP.) Concluzia:
"Cum a fost azi la doctor?"
"Bine da' putin rau"
"Ce ti-a placut?"
"Ce mi-a placut?"
"Domnul doctor care ti-a facut ecografia?"
"Daaaaa"
"Si ursuletul de pe stetoscopul doamnei dr. care te-a ascultat?"
"Daaaa"
"Te-a durut degetul?"
"Da!"
"O sa treaca!"
"Mi-a trecut deja!"
"Ii povestesti lui tati ce a spus doamna asistenta ca punem in eprubete?"
"BENZINAAAAAAAA"
Intrebarea e: de ce ar pleca copilul cu alte amintiri de la doctor?!
Semnati petitia pentru a fi alaturi de copiii vostri!
Semnati petitia pentru a-i ajuta pe medici si asistenti sa-si faca treaba mai usor si mai bine!”