Nu imi revin din revolta si socul legat de ceea ce se intampla la Sibiu. Revin cu o poveste de groaza dintr-o sursa anonima. Voi comenta mai tarziu, in alt articol de ce e anonima si de ce oamenii a caror drepturi sunt flagrant incalcate si care sunt umiliti, abuzati si traumatizati nu pot reactiona uneori. Haideti sa ne rezumam aici la aceasta poveste a unei mame cu un copil abia trecut de prima aniversare, copil alaptat lucru care in Romania e meritoriu la cata dezinformare exista in randul populatiei si chiar in randul cadrelor medicale cu privire la alaptare.
Mai intai va pun aici un link cu recomandarile OMS prinvind alaptarea si declar deschis si public ca SUSTIN ALAPTAREA si, asa cum spunea in gluma dna Dr. Ana Culcer pe care o respect si o admir (unul din putinii eroi care sustin alaptarea in sistemul medical romanesc) sunt "mama nebuna" care si-a alaptat primul copil pana la 2 ani si 7 luni si pe al doilea care are 2 ani si 1 luna inca il alapteaza. Si, chiar daca raa intalnit, e un act normal, firesc, natural si sanatos. Nu, laptele matern nu se strica ca nu ai undeva in corp o canistra cu lapte pe care o primesti atunci cand nasti si la un moment dat se strica. E alimentul perfect, ideal pentru bebelus si el il schimba compozitia permanent in functie de necesitatile copilului, frecventa cu care suge, timpul scurs de la nastere si multe alte variabile. E extrem de sanatos pentru un copil sa suga si sunt studii stiintifice (nu parerea lui tanti Geta care a nascut in comunism si a alaptat 3 luni ca la 4 luni trebuia sa se intoarca la fabrica si sa lase opilul la camin) pentru beneficiile nutritionale si imunologice ale alaptarii pentru copil si beneficii pentru sanatatea mamei care alapteaza. Acum ca am marturisit public cat sunt de nebuna va puteti opri din citi articolul sau putem continua sa ne miram in ce hal poti fi tratata ca mama in spitalul din Sibiu.
"Am menționat ca alaptez și ca am copil cu alergie la proteina din laptele de vaca, deci solicit internarea mea cu el. Mi s-a spus ca nu pot sa rămân internată ca nu îl pot alapta și nici lapte matern muls nu pot sa îi duc. Am stat acasă pana vineri dimineață, apoi am făcut o cerere prin care solicitam internarea pe motiv ca alaptez și ca am un copil cu alergie la proteina din laptele de vaca, nu a fost nevoie sa las cererea pt ca m-au internat fără sa scot cererea. Mi s-a spus sa îmi duc haine de acasa și cele necesare cu mențiunea ca nu mai pot lua nimic înapoi, zis și făcut am luat și un telefon generație mai veche ca sa pot comunica cu soțul."
Prima greseala nesustinuta stiintific. La un copil alaptat cu diaree nu doar ca e voie dar e NECESAR sa continui alaptarea pentru ca astfel il feresti de deshidratare. Abordare medicala carateristica perioadei 1950.
Si oare de ce nu au luat cererea? Pentru ca e absurd sa inregistrezi o cerere pentru ceva ce ar trebui sa faci oricum, sa internezi un copil de 1 an cu mama lui? Pentru ca e absurd sa inregistrezi o cerere in care cineva cere un drept perfect legal?
" La internare mi-au băgat sub nas 2 pagini de condiții cu care sunt de acord în caz contrariu voi fi externata am semnat și am urcat la copil."
Sunt curioasa ce hartii i-au dat acestei mame si care e temeiul legal sa externezi mama dar sa tii copilul. Oare legile care ii obligau sa interneze copilul lor fi cunoscand?
"Copilul era legat de pat i se făcea perfuzie cu glucoza (înțeleg acest aspect, nu mi se pare traumatizant pt ca nu pot sta lângă fiecare copil în parte). Mi s a spus sa stau pe scaun lângă patut. El a plâns și mă trăgea de haine vroia sa fie alaptat. Am stat jumătate de ora după care l au mutat pe pat tot legat și mi au spus sa stau lângă el ca se va liniști. ...da de unde a început sa plângă și mai tare și sa caute sânul. După 3 ore de plans buzele îi erau crapate piele cu aspect de coaja de portocala clar era deshidratat. In momentul acela am chemat pe cineva și am spus "dacă nu vine cineva acum îmi dezleg copilul și îl alaptez". După 10 minute a venit cineva l au dezlegat mi l au pus în brate și mi au spus sa nu îl alaptez sub nici o forma ca nu mai scăpăm în veci de scaune cu mucus ca trebuie sa mănânce supa de morcov.".
Oare cu ce sa incep? Era legat de pat copilul al carei mame urma sa apara iar personalul stia asta. Deci nu era stres, este o practica acceptata pe care pana si mamica in cauza o "intelege". Sigur, asistentele nu pot sta langa fiecare copil in parte, dar fiecare copil are o mama. De ce nu lasam mamele sa stea langa copii ca sa nu-i legam de pat ca in secolul 19? Bineinteles ca nu s-a linistit copilul, cum sa stea linistit legat de pat cu mama langa el? El voia in brate, mai tare a plans cu mama atata de aproape.
Apoi interdictia totala a alaptarii, din nou contrarie cu practicile medicale actuale. Complet fals, un copil alaptat va invinge mai repede diareea (vezi articol aici) plus...sigur nu se deshidrateaza. Si ceea ce e periculos rau la diaree la copiii mici e tocmai deshidratarea.
"Peste noapte a fost liniștit, ca de obicei l-am alaptat de 3-4 ori. La 6 dimineață au venit sa îi facă antibioticul și copilul sugea, asistenta a spus "ce mănânci acolo felul 6-7-8?" I am răspuns foarte calma ca mănâncă cel mai bun fel din lume la care a adăugat "ia zi mai ploua ceva pe acolo" cu subanteles ca LM e apa de ploaie, I am răspuns la fel de calm ca ploua și încă bine asta a fost prima zi...."
Dragi mame care va confruntati cu astfel de atitudini jignitoare ale asistentelor si chiar ale doctorilor trebuie sa stiti ceva: in acel moment nu va vorbeste profesionistul din halatul de asistent sau medic, ci omul simplu care a crescut intr-un anumit mediu unde asta este convingerea (altfel spus e fiica lui tanti geta, si chiar daca a ajuns medic, va spune ce a auzit crescand pe langa tanti geta nu ce a invatat la facultate). Ignorati!
"Ziua doi eram hotărâtă sa fac orice mi se spune doar sa scap de acolo.telefon nu aveam ca mi l luase. Dimineață au venit mi au adus supa de morcov dar nu am reușit sa îi dau mai mult de 36 de ml cu seringa. Când încercăm să îi mai dau o seringa a intrat o asistenta sa îmi spună sa nu îi mai dau supa ca îmi aduce ceva mai consistent....Am așteptat de la 6 pana la 10 și ceva moment în care aceeași asistenta a intrat s a uitat la bolul cu supa și a început sa urle la mine și sa trântească bolul" I ai dat tzatza de aia nu mănâncă nimic" în momentul acela spiritul de leoaica și a intrat în rol și I am răspuns pe același ton "nu I am dat tzatza ați spus ca îmi aduceți mancare solida iar fiul meu plânge acum.de foame."a plecat mi a adus măr cu biscuite și copilu a mâncat trei sfert de bol.la amiaza mi au adus supa crema cu mențiunea sa îi dau cu seringa sa știm exact cât mananca. A mâncat tot 22 seringi de 6 ml, mă bănuia ca alaptez pe ascuns cred....la predarea schimbului asistenta m a prezentat "mama cu copil peste un an încă mai alăptează dar nu e normal la vârsta ăsta trebuie alaptat doar dimineață și seara....așa a trecut a 2 zi. Ziua următoare dimineață la 6 veșnică supa de morcov.copilul meu la ora aceea e alaptat de obicei dar de data aceea am zis ca nu alaptez încerc supa ca sa nu mai fiu certata ...mai mult de 15 ml nu am reușit sa îi dau și l am pus la san moment în care am fost prinsa de asistenta care a intrat sa vadă cata supa a mâncat I am zis ca doar atât dar ca va manca mai tarziu , mi a răspuns "oricum el nu mai e sugar!" Și atunci iară am reacționat "cum adică doamna nu mai e sugar vreau sa văd unde scrie ca peste un an nu e voie sa alaptez? " când a auzit s a inmuiat " vai dar nu m ați înțeles corect vroiam sa spun ca medical după 1 an se considera ca pot manca orice și ca LM e supliment.dumneavoastra puteți alapta cât doriți. .."
Mda, in Romania mamele mai sunt si certate ca alapteaza...pai cum? Si se confisca telefoanele in spital...
"Copilul meu merge de la 10 luni.adora sa fuga dar nu aveam papuci în spital și voie sa mergem. Am cerut soțului papucei de acasa chiar dacă nu îi mai luam înapoi sa îl pot plimba de manuta prin salon."
Oamenii astia care lucreaza in spital si fac regulamente au habar ce inseamna sa tii un copil de 1 an fara sa se plimbe? Intr-o camera de spital? Probabil ca nu sau au habar, stiu cat e de greu si au gasit solutia...ii leaga de pat. Ce-ar fi sa elaboram regulamente si legi care sa se potriveasca firescului unei situatii nu sa cerem oamenilor nefirescul ca sa se incadreze in niste regulemante? Adica sa gandim un pic inainte sa scriem un regulament? Ar fi greu tare?
Ce sa mai zic? Ce-ar mai fi de zis? Ororile pe care le-a vazut mamica acolo? Ne spune doar atata: "datorita alăptării am reușit sa fiu alături de fiul meu sa îl culc liniștit în fiecare noapte sa îl SEDEZ cu lapte matern iubire și căldură. Copilul meu dormea liniștit la san in timp ce alții urlau după mame pana la epuizare...." Mai multe nu a mai dorit mamica respectiva sa spuna, nu a mai putut, s-a bucurat ca a scapat de-acolo cu copilul ei si s-a ascuns de lume si de tot. Eu o inteleg, e o reactie posibila in fata absurdului si cruzimii...
Restul, ce facem? Dam cateva share pe facebook, scriem cateva comentarii furioase si apoi tot asa, ne ascundem in munca si in vesnicul "nu se poate, nu are rost, nu ne baga nimeni in seama, nu putem face nimic?"
Eu cred ca stiti ce fac, doar sunt "mama nebuna" ...