04.12.2015

Cum pot cadrele medicale sa sprijine emotional pacientii copii

Până la 80% din pacienţi - copii si parinti relateaza faptul ca se confruntă cu reacţii de stres traumatic la durere, leziuni, boli grave, proceduri medicale, si experiente de tratament invaziv sau înspăimântător. Aceste reacţii pot include simptome psihologice si fiziologice de amitire, retraire a unui eveniment  si evitare. Evaluarea  suferintei  la copiii mici se bazeaza mai mult pe observarea comportamentului sau decat pe relatarea pe care o fac. Desi  copiii ne pot spune uneori ce ii doare sau ca acestia sunt speriati, limitarile lor in exprimare fac  ca observatile comportamentului lor sa fie cruciale. Pediatrii ar trebui sa tina cont in timpul consulatiei si de reactiile la stres ale copiilor , deoarece acestea pot afecta starea de sanatate a acestora si colabararea in timpul vizitelor medicale. In unele cazuri, aceste reactii pot avea o mare influenta asupra rezultatelor procedurii medicale ,  lasate netratate, ele pot avea un impact negativ asupra compliantei , tratamentului  şi recuperarii.

Poate fi utila in prevenirea stresului traumatic urmatoarea piramida , care sustine ca :

-          toti copiii care sufera o interventie  ar trebuia sa primeasca informatii generale despre aceasta si sprijin

-          cei cu factori de  risc prezenti au nevoie de mai mult sprijin si de indrumare pentru a se face fata situatiei

-          un numar mic de copii si parinti au nevoie de spijin si tratament psihosocial  (consiliere psihologica sua psihoterapie)

 

Rolul echipei medicale :

intelegerea stresului prin care trec copiii si parintii in timpul unei procedure medicale
reducerea pe cat posibil a factorilor cauzatori ai traumei
prevenirea posibilelor reactii la stres si indrumarea intregii familii pentru a le face fata
identificarea copiilor si familiilor la risc sa dezvolte stres traumatic insotita de recomandari adecvate situatiei 


Cum poate ajuta medicul?

ü       Prin oferirea unor  explicatii  in legatura cu procedura ce urmeaza a fi efectuata , ce asteptari ar trebui  sa aiba , pentru a reduce frica si ingrijorarea familiei.

ü       Recunoasterea reacţiilor emotionale frecvente  la trauma , stres, durere

ü       Informarea in legatura cu temerile si ingrijorarile copilului

ü       Conectarea parintilor la resursele de sprijin familial din spital.

ü       Explicarea procedurii medicale pe intelesul  copilului in legatura cu  efectuarea acesteia

ü       Încurajarea şi promovarea unei abordari  treptate pentru a se confrunta emotional  cu gândurile dureroase, temerie, grijile şi   reacţiile de anxietate.

ü       Combinarea intervenţiilor farmacologice şi comportamentale (cum sunt  relaxarea şi tehnicile de distractie) pentru managementul durerii.

ü       Abordarea personalului cu pregatire psihologica de specialitate  si implicarea acestuia cu scopul de a ajuta   copilul si familia sa se confrunte cu obstacolele sau dificultatile ce apar pe parcursul tratamentului

 

DEF Protocol (Distress , Emotional support , Family )  a fost conceput pentru  evaluarea si tratarea copiilor si familiilor care au reactii de stres in timpul procedurilor medicale. Este un scurt ghid pentru medicii pediatri in special , care ii ajuta in confruntarea cu anumite dificultati cu care se confrunta inevitabil in activitatea lor zilnica .Trateaza urmatoarele trei subiecte ,considerate ca fiind cele mai importante in timpul tratamentului  atat pentru medic cat si pentru pacient .

Ce poti face in calitate de medic ?

1.Durerea , suferinta emotionala:

- ofera copilului cat mai  multe informatii despre ce se va intampla si lasa-l sa aleaga  cat este posibil

- asculta cu atentie ce a inteles copilul si  clarifica orice conceptii gresite.

- reasigura si  ofera speranta in mod realistic.

2.Sprijinul Emotional:

- incurajeaza parintii  sa stea cu copilul lor cat mai mult posibil si sa vorbeasca cu el  despre grijile si temerile pe care le are.

- da posibilitatea parintilor sa isi ajute copilul si sa ii ofere confort 

- incurajeaza copiii  sa se implice in activitati adecvate varstei lor atunci cand este posibil.

3.Familia:

- aprecierea suferintei familiei, confruntarea cu aceasta si cu alti factori de stres.

- incurajeaza parintii sa foloseasca propriile  resurse pentru a face fata situatiei actuale sau resursele disponibile la spital sau în comunitate

Material adaptat de Maria Brete, dupa articole de specialitate din sursa: http://www.nctsn.org/trauma-types/pediatric-medical-traumatic-stress-toolkit-for-health-care-providers