Raluca Anton - Doctor in psihologie, psihoterapeut specialist

De ce eu? 

Pentru ca stiu, cred, vreau si pot sa te ajut sa aduci schimbarea in viata ta si sa iti gasesti echilibrul! 

Fericirea nu depinde de ceea ce iti da viata, ci de cum primesti tu ceea ce ea iti da!

Cred sincer ca a fi fericit e o abilitate. Viata nu e rea sau buna, viata e viata pur si simplu. 

GASESTE-TI ECHILIBRUL!

Starea de echilibru in cat mai multe domenii este ceea ce ne permite sa fim linistiti, multumiti, fericiti cu viata noastra!

Fericirea e ... o zi obisnuita cand suntem impreuna

13.06.2016, scris de: Adela Moldovan

Poza 1In meseria mea aud zilnic oamenii vorbind despre faptul ca nu sunt fericiti, aud mereu oameni ingrijorati ca nu gasesc fericirea, vad mereu oameni aflati intr-o cautare disperata a fericirii. Desigur, am citit multe despre fericire si daca v-ati uitat bine cand ati intrat pe blogul meu ati vazut deja ce cred eu despre fericire: "Fericirea nu depinde de ceea ce iti da viata, ci de cum primesti tu ceea ce ea iti da". 

Ieri a fost o zi in care m-am simtit profund fericita. O stare pura, autentica de fericire, fericirea aia care "iti umple inima". Ce s-a intamplat ieri, ce am facut? Absolut nimic neobisnuit. Am fost cu totii acasa, impreuna, in familie. 

Ne-am inceput ziua trezindu-ne tarziu (inceput perfect pentru mine), mancand in pijamale. Sotul meu a avut un pic de timp pentru el in care a facut ceva ce ii place, eu am petrecut timp cu fetele, ne-am uitat la ceva desene, au colorat cu creta. Apoi, dupa somnul de amiaza al Antoniei (timp in care ne-am odihnit cu totii facand fiecare ceva linistitor ce ne place) Mara si tati au inceput sa gateasca. S-au distrat amandoi gatind paste impreuna, iar eu si Antonia am ras si ne-am gadalit. Antonia a petrecut putin timp cu bunicii si eu mi-am luat putin timp pentru mine, in care mi-am pus ordine in ganduri si in agenda saptamanii. Apoi, am mancat cu totii impreuna, am savurat, noi adultii, un pahar de vin si ne-am uitat la fetele care radeau si se jucau. Antonia era bebelusul, Mara mamica care o culca si o invelea. Si desigur ne "certa" pe noi adultii pentru ca nu vorbeam in soapta si deranjam bebelusul ei. Totul a culminat cu un spectacol de balet al Marei (sambata seara am fost in Parcul Mare la spectacolul Lacul Lebedelor) la care ne-am uitat cu totii si am aplaudat-o, Antonia fiind cel mai zgomotos fan: "Baba Mala" (in traducere libera bravo Mara) si a aplaudat energic. Apoi ne-am retras fiecare, eu cu fetele la poveste de seara si culcare, sotul la meci. Dupa ce au adormit fetele, ne-am uitat impreuna la fotbal si am mai povestit un pic despre planuri de viitor. 

Asa-i ca nu-i nimic impresionant? Nu m-as mira ca parte din cei care cititi sa va fi plictisit citind paragraful de mai sus si sa fiti dezamagiti ca nu ati gasit acel ceva, turnura aceea de la o zi obisnuita la una extraordinara care sa justifice starea de fericire de care vorbeam mai sus. Dar nu, nu s-a intamplat nimic neobisnuit. Si totusi s-a intamplat ceva: am fost impreuna, fara limita de timp, fara stresul ca trebuie sa ajungem undeva, sa fim undeva, fiecare liber sa isi organizeze programul (dar asta nu a insemnat ca ne-am neglijat sau incomodat unii pe altii). I-am simtit pe toti ai casei aproape, am fost acolo cu totii, prezenti si constienti. Nu ne doream sa fim in alta parte, nu aveam alte ganduri, ingrijorari, o alta agenda de a fi undeva sau a face altceva. E perfect banal, dar asa cum am invatat recent la un training cu Kent Hoffman fericirea e adesea "ascunsa la vedere", "simpla", "cu nimic speciala". Nu a fost nimic special la ziua aceasta si totusi am avut acea senzatie de iubire absoluta care imi "umple inima" si am adormit cu zambetul pe buze. 

Trebuie sa marturisesc ceva. Am scris aceste randuri gandindu-ma ca poate unora dintre voi cei care cititi va voi usura putin "povara" gasirii fericirii. Veti scapa un pic de incrancenarea gasirii retetei perfecte a zilei perfecte si extraordinare care sa duca la o stare de fericire in familie. Dar mai mult decat atat, am scris acest articol din motive pur personale si complet egoiste: ca sa nu uit starea de fericire de ieri, sa imi aduc aminte de ea, sa mai pastrez un pic din starea de fericire de ieri. Pentru ca fericirea e ca un balon de sapun: nu o poti prinde in mana, nu o poti pastra. Poti doar sa creezi un alt balon si un altul si un altul, pentru ca niciunul nu dureaza, dar daca ai suficient sapun (resurse personale, de timp, financiare etc.) poti crea alte si alte baloane. Fericirea nu dureaza, nu esti fericit mereu, nu ai intotdeauna resursele necesare, dar intelegand ceea ce te face fericit, fiind deschis si autentic cu tine si cu cei din jur, poti crea noi si noi momente de fericire. Si le poti savura, le poti primi cu inima deschisa... 

La cat mai multe momente de fericire! 

Photo: http://images.liveluvcreate.com/create/h/happiness_is_simple-242442.jpg 

Parteneri