Raluca Anton - Doctor in psihologie, psihoterapeut specialist

De ce eu? 

Pentru că știu, cred, vreau și pot să te ajut să aduci schimbarea în viața ta și să îți găsești echilibrul în relațiile tale! 

Fericirea nu depinde de ceea ce îți dă viața, ci de cum primești tu ceea ce ea îți dă!

Cred sincer că a fi fericit e o abilitate. Viața nu e rea sau bună, viața e colecție de experiențe. 

GĂSEȘTE-ȚI ECHILIBRUL!

Când viața este un șir de schimbări, echilibrul este mereu dificil de găsit. Relațiile noastre, viața emoțională, profesia, aspirațiile, locul nostru în comunitate și multe altele pot conta în ”ecuația” echilibrului personal. 

Confesiunile unei fete cu bulimie (2). Ce inseamna bulimia.

17.06.2015, scris de: Adela Moldovan

Poza 1Aceste confesiuni au fost scrise de o persoana draga mie, o tanara care sufera de bulimie. Lucram impreuna de mult timp si mai avem de munca. Dar intr-un moment bun a simtit nevoia sa scrie aceste randuri in speranta ca alte fete care se chinuie cu probleme legate de greutate, mancare, frumusete ar putea sa le citeasca si ar putea fi incurajate de aceste ganduri ca sa incerce sa isi depaseasca problemele. Mai mult decat atat, eu as spune ca aceste randuri ne pot prinde bine fiecaruia dintre noi atunci cand avem momente dificile si ne confruntam cu greutati, oricare ar fi ele. 

In aceasta scrisoare descrie bulimia, asa cum o vine ea, din interior. Si lupta cu bulimia.

Lupta cu bulimia nu este deloc usoara. Din exterior, poate parea o banalitate, pur si simplu lipsa de vointa si ambitie, un moft. Nu e ca atunci cand urmezi o dieta o perioada de timp. “Poftele” si mai ales motivele care se ascund in spatele lor sunt complet diferite, modul de a privi lucrurile este total diferit: o persoana obisnuita se bucura cand si-a atins telul, bulimicul vrea tot mai mult si devine tot mai nefericit si nemultumit.

Bulimia nu e o alegere. Nu e o moda, o fita, un moft (valabil si pentru anorexie). Este o boala cu atat mai grea cu cat nu exista un medicament pentru asta, iar lupta pe care o duci cu propriile ganduri si idei – care sunt foarte greu de schimbat odata ce te-ai deprins cu ele, pentru ca devin rutina, ceva absolut “normal”- e atat de dificila...

Poza 3

Ajungi sa actionezi din reflex fara a mai avea control asupra ta. Nu e o lipsa de vointa, de ambitie. Spun asta din proprie experienta. Daca as intreba-o pe mama sau pe o prietena care ma cunoaste foarte bine, care sunt calitatile mele, printre ele s-ar afla cu siguranta ambitia si perseverenta, pe care le-am dovedit in timp (liceu, facultate, concursuri). Ma lupt cu toate puterile pentru a obtine ceea ce vreau cu adevarat si nu renunt usor. Cea mai mare dorinta a mea de aproape 5 ani a fost sa scap de bulimie. Am incercat mult si de una singura. Am avut impresia la inceput ca eu detin controlul, ca pot sa ma opresc cand vreau. Vroiam doar sa slabesc. Am ajuns la punctul in care am vrut sa ajung, dar nu a mai fost destul, asa ca am continuat. Pe masura ce am slabit (ceea ce ar parea minunat), am devenit insa tot mai nemultumita si nefericita. Cand parea ca in sfarsit am atins tinta fixata, am incercat sa ma mentin, insa episoadele de bulimie nu s-au sfarsit. Din contra, firca de a redeveni cum am fost inainte a accentuat boala. Atunci am realizat ca bulimia era cea care ma controla pe mine, nu invers. Totul se invartea in jurul ei, nicio clipa de liniste, nici ziua, nici noaptea!

As spune ca e o dependenta de care scapi cel mai greu. Poate omul sa traiasca fara tigari, fara alcool, droguri (abstinenta e doar temporara) dar fara mancare nu poate trai. E o “ispita” pe care o intalnesti la tot pasul, iar lupta cu bulimia o duci o viata. Din fericire, o poti invinge.

Nu e o lupta pe care sa o duci singur si nici nu poti. Iti dai seama de asta abia cand descoperi lipsa autocontrolului. Sunt multi oameni dispusi sa ajute. STIU cat e de greu sa impartasesti asta cuiva, dar este singura solutie. Daca nu poti vorbi cu cineva apropiat, fiind un subiect destul de incomod, apeleaza la cineva cu experienta in domeniu. Exista mereu cineva dispus sa dea o mana de ajutor in momentele grele, sa iti dea un sfat ca sa le poti depasi.

Mancatul din bulimie si comportamentul compensator (a voma) nu se datoreaza doar “poftelor”. Mancand, nu faci altceva decat sa incerci sa “anesteziezi” o rana sufleteasca / o emotie negativa. Si pentru ca pe momenet functioneaza o repeti la nesfarsit. Dar asta nu e o rezolvare, e doar teama, refuzul de a te confrunta cu problema.

Solutia problemei e sa afli cauza emotiilro negative si apoi sa gasesti rezolvarea. Daca te simti singur, gaseste pe cineva cu care sa iti petreci timpul in mod placut. Daca esti suparat. Discuta cu cineva despre asta, descarca-te. Daca ai reusit ceva, nu trebuie sa te reocmpensezi neaparat cu mancare daca stii ca in final va duce la ceva rau. Petrece cu prietenii, uita-te la un film, asculta muzica, orice iti face placere.

O data, o singura data daca incerci ai sa vezi ca mancarea nu ti-ar fi adus nici pe departe fericirea oferita de exemplele date. Stiu cat este de greu sa incerci prima data, dar daca faci o analiza a propriei vieti din prezent iti vei da seama ca nu ai nimic de pierdut daca incerci o data. Merita s aiti pierzi ani pretiosi din viata chinuindu-te si amarandu-te? Nu era oare viata mult mai frumoasa inainte de bulimie? Dupa e si mai frumoasa. De ce? Pentru ca ai iesit invingator intr-o lupta grea, si nu sunt multi cei care reusesc asta!

Pot parea niste cuvinte banale: “Nu ai nimic de pierdut daca incerci” (Incercarea moarte n-are) dar atat de mult adevar exprima...

Poza 2

 

photos: http://www.communitynewspapers.com/wp-content/uploads/2015/05/letter.jpg 

https://thoughtcatalog.files.wordpress.com/2015/05/3039204812_fe720bc5aa_o.jpg?w=1140&h=806 

https://hrushikeshzadgaonkar.files.wordpress.com/2012/06/hope3.jpg 

ce spun eu si ce auzi tu 2

Noutati

08 Martie, 2018

La multi ani femeie

03 Februarie, 2018

Timp încotro fugi?

26 Iunie, 2017

Mama m-a invatat primii pasi ai iubirii