Raluca Anton - Doctor in psihologie, psihoterapeut specialist

De ce eu? 

Pentru că știu, cred, vreau și pot să te ajut să aduci schimbarea în viața ta și să îți găsești echilibrul în relațiile tale! 

Fericirea nu depinde de ceea ce îți dă viața, ci de cum primești tu ceea ce ea îți dă!

Cred sincer că a fi fericit e o abilitate. Viața nu e rea sau bună, viața e colecție de experiențe. 

GĂSEȘTE-ȚI ECHILIBRUL!

Când viața este un șir de schimbări, echilibrul este mereu dificil de găsit. Relațiile noastre, viața emoțională, profesia, aspirațiile, locul nostru în comunitate și multe altele pot conta în ”ecuația” echilibrului personal. 

Confesiunile unei fete cu bulimie (1). Despre acceptare, "intuneric" si "soare"

04.06.2015, scris de: Adela Moldovan

Poza 1Aceste confesiuni au fost scrise de o persoana draga mie, o tanara care sufera de bulimie. Lucram impreuna de mult timp si mai avem de munca. Dar intr-un moment bun a simtit nevoia sa scrie aceste randuri in speranta ca alte fete care se chinuie cu probleme legate de greutate, mancare, frumusete ar putea sa le citeasca si ar putea fi incurajate de aceste ganduri ca sa incerce sa isi depaseasca problemele. Mai mult decat atat, eu as spune ca aceste randuri ne pot prinde bine fiecaruia dintre noi atunci cand avem momente dificile si ne confruntam cu greutati, oricare ar fi ele. 

In aceasta prima scrisoare, am selectat ceea ce ea a scris despre fericire, suferinta, lupta, acceptare, a merge inainte, a gasi sensul vietii. Ii MULTUMESC inca odata pentru ceea ce a scris, pentru curajul si staruinta ei de a se lupta si pentru increderea pe care si-a pus-o in mine.

  

Mancatul este folosit deseori ca o metoda de a uita de probleme si de a ne simti mai bine. Dar nu face sa dispara “intunericul” din suflet. Precum fetita cu chibirturile: e doar o mica flacara care face un pic de lumina, dar apoi ne arde degetele si doare si mai tare.

“Soarele” din sufletul nostru care invinge “intunericul” este doar acceptarea, intelegerea propriei persoane, asa cum este ea, asa cum ne-a creat Dumnezeu. Multumirea de ceea ce suntem – fiinte unice, irepetebile, cu calitati si defecte – ar trebui sa fie lumina vesnic aprinsa din sufletul nostru. Simplul fapt ca ne-a fost dat darul vietii ar trebui sa ne multumeasca si sa ne faca sa ne simtim fericiti si valorosi. Noi alegem in viata, noi ne facem cararea, cu ajutor si sfaturi din partea celorlalti, insa directia / sensul i-l dam noi.

Nu trebuie sa ne lasam sufletul prada trecutului. Sigur, regretam unele alegeri / actiuni pe care le-am facut pentru consecintele pe care le-au avut, dar au trecut, nu le mai putem schimba. Numai experimentand, gresind invatam cu adevarat si avem succesul dorit. Important e sa lasam trecutul in urma si sa actionam acum – numai prezentul e al nostru. Trebuie sa incercam sa trecem peste orice obstacol care ne iese in cale. Chiar daca ne-am impiedicat si am cazut la un moment dat, sa incercam sa ne ridicam. Nu reusim singuri? Cerem ajutor!

Succesul depinde de atitudinea fiecaruia: ea face diferenta intre invingatori si invinsi, modul cum privim “cazatura”. Ne straduim sa ne ridicam sau renuntam fara ca macar sa incercam? “Atitudinea este un mic detaliu care face diferenta.” (Winston Churchill).

Mancarea are rolul ei, dar nu inlocuieste celelalte placeri ale vietii. E greu sa crezi pe cineva cand iti spune asta. N-a fost simplu nici pentur mine, dar am ales sa fac altceva in loc sa mananc, doar nu aveam nimic de pierdut, doar de castigat... si am reusit sa deschid ochii si sa vad sensul vietii: este fericirea pe care o obtii doar daca esti multumit de propria persoana, cand stii ca ai anumite scopuri in viata, cand simti ca te lupti pt ceva, ca nu traiesti degeaba, doar pentru a manca.

O data ce descoperi sensul vietii, bucuria de a trai si a face anumite lucruri, nu vei mai vrea, nu vei mai simti nevoia de a compensa totul prin mancare.

“Viata e ca o bicicleta. Trebuie sa mergi inainte ca sa nu iti pierzi echilibrul” (A. Einstein). O data ce ai ghidonul in maini, te tii de el, il controlezi: tu esti “stapanul” si te duci unde vrei: pe drumul spre fericire.

 

Poza 1

 

Photos: 

http://static.guim.co.uk/sys-images/BOOKS/Pix/pictures/2012/2/1/1328109708093/Letter-007.jpg 

https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSXN_-jtaRMvcmL8unyYJSYViAoz2Q06ouVVtNqtzKAAl37uUV9CA

ce spun eu si ce auzi tu 2

Noutati

08 Martie, 2018

La multi ani femeie

03 Februarie, 2018

Timp încotro fugi?

26 Iunie, 2017

Mama m-a invatat primii pasi ai iubirii